Sunteti membru intr-o asociatie de pescuit?

Sunteti membru intr-o asociatie de pescuit?
 

Faza lunii

Autentificare

Inainte sa va autentificati, trebuie sa va inregistrati! Datele de acces de pe forum NU sunt valabile!



Dupa inregistrare veti putea vedea mai multe continuturi sau puteti scrie articole pentru acest site

Articole asemanatoare

Home Povesti si amintiri Intamplari hazlii la pescuit Intamplari hazlii la pescuit - Partea I
Intamplari hazlii la pescuit - Partea I PDF Imprimare Email
Evaluare utilizator: / 12
Cel mai slabCel mai bun 
Povesti si amintiri - Intamplari hazlii la pescuit
Scris de teacher64   
Duminică, 17 Ianuarie 2010 12:51

Cu totii am avut parte, de-a lungul vremii, de intamplari care ne-au pus pe burta de ras pe malul apei, sau, dimpotriva, ne-au facut sa ne simtim jenati dar i-au facut pe altii sa se tavaleasca de ras! Va invit si pe voi sa scrieti amintiri reale despre asa ceva, poate trece naibii mai iute iarna asta afurisita!

O sa incep o serie de intamplari hazlii din pruncia pescuitului la crap, nu neaparat in ordine cronologica, ci asa cum imi amintesc de ele…

 

… suntem gasca obisnuita, 3 pustani de 13-14 ani, care prindem regulat crap, “sub sarme” si facem misto in fiecare dimineata de pensionarii cucotari care se intrec la un cros demn de o cauza mai buna ca sa prinda un loc valabil de caras. Au venit cu primul autobus, de ora 5,10 si sunt leoarca de transpirati dupa “cursa “ de 2-3 km de la capatul liniei si pana la balta. Apare langa noi, pe o bicicletya hodorogita, un mosulica simpatic, Lengyel Gyula, vecin in sat cu Schumi, si pe care dupa indelungi insistente si o sticla de tarie, il lasam sa pescuiasca pe un locsor din dreapta noastra, cu conditia sa nu arunce peste noi. Are doua gioarse de bete vechi, o carpeala din telescoape-fibra si bambus, cu inele din sarma de balot, mulinete vechi din vremea lui Gheorghiu-Dej, ma rog… ce a putut sa stranga si el din biata pensie de boala ( era pensionat pe caz de tbc, slab ca un tzar si nu mai inalt de 1,60m). Isi monteaza cu chiu cu vai plumbii, opritoarele, carligele, asa cum ii arata Schumi, si incearca sa lanseze. Prima montura zboara la vreo 20 metri de mal, oarecum pe directia corecta. In apa de cca 20 cm, in conditiile cand noi plantam undeva la 90-100m. “Nem Baj!” troneaza filozofic mosul, “pestele umbla, vine el si la mal”. Da sa puna batul pe cracan si sa intinda firul. Ce naiba?! O ia oblic in sus. Nailonul. Se uita mai atent, aruncase peste cel mai de jos fir din reteaua de inalta tensiune ce trece peste capetele noastre! In chicotelile noastre, incearca sa-si recupereze montura tragand de fir si smucind, cu speranta ca plumbul si firul vor “sari” peste cablu. Aiurea!! Toata montura se rasuceste temeinic pe cablu, si nu-i ramane decat s-o rupa si sa sporeasca zestrea de monturi ce impodobesc inalta tensiune. Alt plumb, carlig, etc. Alta aruncare, copie la indigo, peste cablu!! De data asta, il invat o smecherie: sa lase batul la mal, si sa intre in apa, sa-si recupereze plumbul si carligul si sa traga doar firul gol, asa nu se mai agata. Zis si facut, imi multumeste si promite o bere. La a treia incercare, se duce 10 metri in dreapta, sa scape de sub cabluri, isi sufleca nadragii pana la genunchi si intra in apa cat ii permite adancimea, sa nu se ude. Lansare. Hohote. “No, ce-i baiul?” , intreaba, deja iritat. “ Ti-a zburat mamaliga de pe carlig!” decretam noi, care vazuseram distinct cum plumbul i-a picat la 10 metri de momeala. Recupereaza, bombanind si iese sa schimbe mamaliga. Ii dau de-a noastra, mai tare, si pentru siguranta, ii pun si doua boabe de porumb pe carlig, ingropate in gogoloi. Intra iarasi, radem de picioarele lui slabe, mai subtiri decat mana noastra, si de tantarii care-si rup trompa in oasele care-i ies pe dinafara… Lansare peste cap, un suierat ca de bici, nervii isi spun deja cuvantul, elibereaza firul prea devreme si plumbul o ia ca o racheta spre ceruri. Trebuia sa-l vedeti cum statea intr-un picior, ca un barzoi, in mijlocul baltii, scrutand zarile in asteptarea locului unde va ameriza montura! “Pleosc”!!! Plumbul ii pica la un metru in fata nasului! De sperietura, mai-mai sa pice in fund! Injura ca la usa cortului, ungureste, romaneste, nemteste, cum ii vine la gura, si iese iar la mal sa puna iarasi mamaliga, ca iar o pierduse. Ii dam care mai de care sfaturi mai “istete”, ne dam coate si evident ca nu rezistam sa facem misto, in timp ce mosu’ deja tremura de nervi… reface momeala pe carlig, ba pune si un plumb mai mare, sa arunce mai departe. Isi sufleca nadragii iarasi pana la genunchi si intra in apa. Si intra. Nemultumit ca mai e mult pana la malul opus, mai face un pas. Si inca unul. Hop!! Apa i-a ajuns pana la genunchi si i-a udat nadragii. Ridica din umeri resemnat, si cu hotarare, mai inainteaza vreo 10 metri, cat sa-si ude si sfrijitele “podoabe”. De acolo, trage adanc aer in piept, mijeste ochii privind hotarat la pescarul de pe malul de vis-à-vis, arunca o privire in sus implorand pronia cereasca si lanseaza cu o miscare ampla si bine tintita. “Pliiiing”!!! Sunet tipic de fir rupt. Uitase sa dea peste cap picapul mulinetei. Ne stricam de ras, numai Gyula-bacsi nu realizeaza inca nimic, asteptand intr-un picior sa-i aterizeze montura. Ceea ce nu intarzie prea mult. Plumbul pica la un metru in fata pescarului de pe malul celalalt, stropindu-l temeinic cu noroi. Dupa ce isi sterge namolul din ochi, ala realizeaza ce s-a intamplat si elibereaza o serie de sudalme cum nu prea am mai auzit de-atunci! “Dobitocule, idiotule, tampitule, vrei sa ma omori?!!” Gyula-bacsi inca nu-si da seama ce s-a intamplat, e mandru de lungimea “lanseului”. Cand sa recupereze firul… surpriza!! E la locul lui, pe tambur. Ramane fara cuvinte. Tremura tot, frigul diminetii de toamna l-a patruns pana la oasele lui cele firave. Se intoarce fara un cuvant catre malul nostru si ca un demn urmas al hunilor lui Attila, isi arunca batul ca pe o sulita indreptata spre pieptul demonilor baltii care-l impiedicasera sa pescuiasca si el. Cu sete si forta. Batul zboara mai mult decat reusise el sa lanseze vreodata corect o montura, si se infige in lutul din mal, evident dupa ce manerul mulinetei se rupe! Iese amarat la mal, fara un cuvant. Impacheteaza tacut, leaga totul pe bicicleta si dus a fost! Anul ala nu l-am mai vazut pe balta, dar hazul a durat cativa ani…

Ultima actualizare în Duminică, 17 Ianuarie 2010 12:53
 

Poze de pe forum!

Cine este online

Avem 15 vizitatori online

Reclama dumneavoastra!

Reclama dumneavoastra pe acest site? Pentru 500 RON / an obtineti 1 banner pe site si dreptul sa postati anunturi comerciale pe forum - rubrica personala inclusv!
Va rugam sa ne contactati la t3@banatul.eu sau apbanatul@rdstm.ro

Plute Pandy

Vizitatori

Astazi49
Ieri106
Saptamana376
Luna2709
Total612769